Întâmplări minunate

Documentele istorice menţionează faptul că la Schitul Locurele s-au petrecut mai multe întâmplări minunate, din care relatăm câteva:

Aşa cum am mai amintit, Sfântul Calinic Cernicanul a vizitat de mai multe ori schitul şi tot el a sfinţit biserica. La una din aceste vizite, după slujbă, şi-a trimis însoţitorii înainte, iar el s-a aşezat pe o buturugă şi plângea.

Ucenicul l-a întrebat: „De ce plângi, preasfinţite, te doare stomacul?” Sfântul a răspuns: „Nu, fiul meu, dar nu credeam să mai trăiesc să văd alt stareţ schimbându-se la Cernica. Părintele Nicandru, stareţul Cernicăi, a murit.” Ulterior, ucenicul a plecat la Cernica şi s-a încredinţat că Arhimandritul Nicandru se mutase la Domnul chiar în ziua şi ceasul când plânsese Sfântul Calinic. Este cunoscut faptul că la vremea aceea încă nu existau mijloacele de telecomunicaţii actuale, deci Sfântul nu putea să ştie acest lucru decât de la Duhul Sfânt.

Episcopul Ghenadie Enăceanu menţionează că a cunoscut aici un schivnic, pe nume Ioanichie, care trăia de 40 de ani retras în munte. Acesta ducea o viaţă simplă şi smerită, arătându-se plin de bunătate. Atunci când episcopul i-a propus să-l hirotonească preot, din smerenie nu a îndrăznit să-l contrazică, în schimb, s-a făcut nevăzut, dorind să rămână în continuare simplu schivnic.

Tradiţia mai aminteşte şi de alţi pustnici făcători de minuni care au vieţuit aici şi care prin rugăciune au vindecat boli şi au rezolvat multe probleme ale credincioşilor.

Trebuie să mai menţionăm faptul că, datorită specificului isihast al schitului, cele mai multe rugăciuni, nu sunt cele văzute de toată lumea, ci acelea făcute în taină şi ştiute numai de Dumnezeu.

În acest sens, putem spune că Schitul Locurele are un rol duhovnicesc important, tocmai prin această activitate de rugăciune neîncetată pentru întreaga lume.